Rezumat: Principiul specialităţii este cel mai cunoscut principiu de soluţionare a concursului de calificări, fiind singurul dintre cele patru principii care beneficiază de o recunoaștere universală atât în doctrina română, cât și cea străină, fiind aplicat frecvent și în practica judiciară penală.
De altfel, tendinţa literaturii de specialitate române este aceea de utilizare exclusivă a principiului specialităţii pentru soluţionarea conflictului între două sau mai multe norme și, mai ales, atunci când una dintre normele aflate în conflict prezintă un element de specializare în raport cu cealaltă. Efectul unei asemenea abordări constante a principiului specialităţii nu a întârziat însă să apară în practica judiciară în ceea ce privește relaţia dintre infracţiunile de mărturie mincinoasă și favorizare a făptuitorului.
În cadrul acestui studiu ne propunem să analizăm dacă într-adevăr infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizare a făptuitorului se află într-o relaţie de specialitate aşa cum a stabilit instanţa supremă pe calea recursului în interesul legii ori, dimpotrivă, înţelesul principiului specialităţii ar trebui restrâns la ceea ce se poate denumi specialitate unilaterală.
Cuvinte-cheie: mărturia mincinoasă; favorizarea făptuitorului; concursul de calificări; concursul de infracţiuni; principiul specialităţii; specialitatea unilaterală; specialitatea bilaterală sau reciprocă; inducerea în eroare a organelor judiciare; cercetarea abuzivă; principiul alternativităţii.
False Testimony and Aiding and Abetting a Perpetrator: Unilateral or Bilateral Specialty?
Abstract: The specialty principle is the most popular principle used to settle situations bound by concurring criminal laws and the only one of the four principles that benefits from a universal recognition in both Romanian and foreign doctrine and being frequently applied in judicial practice.
Moreover, the tendency of the Romanian criminal doctrine is that of exclusive use of the specialty principle for settling the concurrence of criminal provisions, especially if one of the concurring laws has an element of specialization in relation to the other. However, the effect of such a consistent approach did not take long to appear in judicial practice, with regard to the relationship between offenses of false testimony and aiding and abetting a perpetrator.
In this study we aim to analyze whether indeed the offenses of false testimony and aiding and abetting a perpetrator are in a specialized relationship, as established by the supreme court or, conversely, the meaning of the principle of specialty should be restricted to what can be called a unilateral specialty.
Keywords: false testimony; aiding and abetting a perpetrator; conflict of criminal laws; concurrence of offenses; the specialty principle; unilateral specialty; bilateral or reciprocal specialty; misleading the judicial bodies; abusive investigation; the alternative principle.