Rezumat: Prezenta lucrare își propune să supună analizei schimbarea legislativă adusă dreptului martorului la tăcere și neautoincriminare prin intermediul Legii nr. 201/2023. Decizia Curții Constituționale nr. 236/2020 l-a condus pe legiuitor spre această schimbare legislativă, care poate fi percepută, la prima vedere, ca și volatilă din perspectiva inexistenței unor limite clare ale exercitării dreptului la tăcere și neautoincriminare de către martor.
Luând în considerare problemele de aplicare practică a unei reglementări generale, este important de fixat limitele acestui drept și schimbările necesare pentru eficientizarea aflării adevărului, fără a afecta într o măsură considerabilă exercitarea acestuia, chestiuni analizate în prezentul studiu.
Cuvinte cheie: art. 118 din Codul de Procedură Penală, Legea nr. 201/2023, martor, dreptul la tăcere
și neautoincriminare, suspect de facto, Decizia Curții Constituționale nr. 236/2020.
The limits and practical implications of the witness’s right to silence and against self-incrimination
Abstract: This paper aims to analyze the legislative change brought to the right of the witness to silence and against self-incrimination through Law No. 201/2023. The Constitutional Court Decision No. 236/2020 led the legislator towards this legislative change, which mai be perceived, at first glance, as volatile from the perspective of the lack of clear limits in the exercise of the right to silence and against self-incrimination by the witness.
Taking into account the practical application issues of a general regulation, it is important to establish the limits of this right and the necessary changes for the efficient discovery of the truth, without significantly affecting its exercise, issues that are analyzed in the present study.
Keywords: Article 118 of the Criminal Procedure Code, Law No. 201/2023, witness, the right to
silence and non-self-incrimination, de facto suspect, Constitutional Court Decision No. 236/2020.