Prezenta listă cu lucrări privind criminalitatea informatică şi aspecte conexe acesteia îşi propune să aducă în prim plan incursiunile doctrinare ale unor autori români. Demersul s-a dorit a fi unul exhaustiv, fără a exclude materiale raportat la diverse criterii ce pot fi cu uşurinţă catalogate drept subiective. Lucrările omise urmează a face obiectul unei liste actualizate în numerele ulterioare ale revistei Penalmente Relevant.
Pentru a aduce un plus valoare prezentului demers, s-a încercat plasarea lucrărilor în anumite categorii specifice. De asemenea, deşi doar ocazional, au fost inserate comentarii succinte privitoare la conţinutul referințelor bibliografie.
Rezumat: În acest articol autorii încearcă să clarifice încadrarea juridică a anumitor conduite infracționale în domeniul bancar. Având ca premisă natura juridică a fondurilor disponibile într-un cont bancar și identificarea persoanelor deținătoare a unor drepturi de proprietatea asupra acestora, autorii au procedat la o analiză dela general la special cu privire la o serie de ipoteze particulare întâlnite la nivelul practicii judiciare.
Rezumat: În prezentul articol autorul realizează o prezentare succintă a infracțiunii de abuz în serviciu în dreptul comparat, prezentând situația statelor în care abuzul în serviciu nu beneficiază de o reglementare distinctă și statele în care există un text autonom de incriminare.
Concluzia autorului este aceea că din analiza normelor de incriminare ale abuzului în serviciu în dreptul comparat, se observă că majoritatea sistemelor de drept care au optat pentru o reglementare distinctă au făcut-o într-o manieră sintetică, generală, fără a se raporta la un cuantum al prejudiciului.
Cuvinte-cheie: drept comparat; abuzul în serviciu; prejudiciu.
Rezumat: Infracțiunea de hărțuire a acoperit, în opinia noastră, un vid legislativ existent anterior intrării în vigoare a Codului penal actual. Fiind o incriminare nouă, însă, aceasta nu a fost ferită de controverse, dezbateri doctrinare și practică neunitară. Dincolo de exercițiile teoretice realizate cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii, prezentul articol are o bază jurisprudențială solidă, fără însă a avea pretenția unei analize exhaustive a practicii judiciare conturate cu privire la infracțiunea de hărțuire. Totuși, articolul își propune să pună bazele necesare discutării noilor probleme identificate sau să dezvolte pe cele deja existente și oferă, într-o direcție sau alta, indicatori de orientare a opiniilor.
Rezumat: Ce-a de-a doua parte a lucrării este dedicată unui exercițiu practic, constând în preluarea regulilor teoretice specifice teoriei imputării obiective și aplicarea acestora la cazuri concrete din practica judiciară. Astfel, sunt analizate chestiuni precum raportul de cauzalitate în cazul relațiilor de muncă în cadrul cărora mai mulți funcționari își încalcă atribuțiile de serviciu, cauzalitatea în cazul emiterii unor înscrisuri care au un conținut nelegal sau stabilirea răspunderii pentru prejudicii în cazul magistraților și organelor de cercetare penală.
Rezumat: În mod tradițional, infracțiunile cu subiect activ special sunt definite în doctrină ca fiind acele infracțiuni care pot fi comise doar de o anumită categorie de persoane, calitatea acestora fiind prevăzută expres în norma de incriminare. Totuși, analizând legislația în materie, se poate observa că există o categorie de infracțiuni care pot fi comise doar de o sferă restrânsă de persoane, deși în norma de incriminare nu este prevăzută expres calitatea pe care acestea trebuie să o dețină. De asemenea, există infracțiuni care în fapt pot fi comise de oricine, deși aparent, norma de incriminare impune o anumită calitate subiectului activ.
Rezumat: Prezentul articol își propune să expună și să clarifice, fără a avea pretenția nerealistă de a trata în mod exhaustiv, numeroasele controverse existente în doctrină și practică atât sub imperiul vechii reglementări, cât și odată cu intrarea în vigoare a actualului Cod penal, generate de problematica relativă la tratamentul sancționator al pluralității intermediare aplicabil persoanei fizice. Astfel, în contextul recentului recurs în interesul legii, lucrarea de față a fost realizată cu scopul de a releva rațiunea ce a stat la baza Deciziei nr. 7/2020, precum și în vederea exprimării unei perspective critice asupra noii reconfigurări a instituției pluralității intermediare.
Rezumat: În ceea ce privește participația în domeniul infracțiunilor cu subiect activ special, care necesită existența unei anumite condiții privind persoana autorului infracțiunii, statutul penal a celorlalți participanți la infracțiunea autorului principal (coautor, instigator sau complice) tinde să fie problematic atunci când participanții nu au același atribut care este necesar pentru autor. După stabilirea cadrului teoretic privind problemele infracțiunilor speciale și complicității, prezentul material stabilește ipoteza studiului de caz al complicelui la delapidare.
Rezumat: În viitorul apropiat ne vom baza pe algoritmi în cele mai multe decizii pe care le vom lua. Deja o facem, dar nu conștientizăm îndeajuns. Adevărul este că, în ultimele decenii, acest fapt reprezintă un salt incredibil al tehnologiei care poate fi și ultimul pe care omul îl va face vreodată. Cu siguranță nu vom ști până în ultimul moment în care vom atinge singularitatea AI, atât de controversată printre specialiști.
Rezumat: Prezentul articol își propune, mai întâi, o succintă analiză a principiului ne bis in idem în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, mai ales în lumina hotărârii Mihalache c. României[1], urmând a concluziona în ce măsura aceasta reprezintă sau nu o aliniere a Curții de la Strasbourg cu viziunea Curții de la Luxembourg.
În continuare, articolul cuprinde, de asemenea, o analiză a hotărârilor pronunțate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele în care principiul ne bis in idem a fost incident.
